miercuri, 23 martie 2011

BUNICA COPIILOR MEI

Am primit drept cadou de ziua mea, albumul "de familie" din partea mamei si un teanc de poze din prizonieratele din Germania de la tatal meu.- Ce sa fac cu ele? i-am intrebat. -Inventariaza-le, ordoneaza-le, scaneaza-le si trimite-le si nepotilor nostri orisiunde se afla acum... Nu am avut timp sa scanez decat cateva fotografii si astazi studentul la Arhitectura din Madrid, ma anunta ca la vara va petrece un stagiu de pregatire la Dresda, in Germania. I-am amintit sa viziteze cu aceasta ocazie, pe sora bunicii sale, ce locuieste in Chemnitz la cativa kilometri...


Azi o fotografie din iarna anului 1958, undeva pe locul unde in cativa ani va fi construita aripa estica a "centrului civic". In planul secund, Primaria veche.

2 comentarii:

  1. doamne, ce-mi plac pozele astea...frumosi ani...

    RăspundețiȘtergere
  2. Pozele sunt intr-adevar frumoase Karina, au incarcatura lor sentimentala, despre cat de frumosi au fost acei ani, de la inaltimea de 4 ani, as putea spune ca ai si aici dreptate, chiar si mama ce taia cu mare grija dimineata bonuletul de paine, pentru a avea pe ce intinde marmelada, ar spune asta dupa anii de lagar din Germania...

    RăspundețiȘtergere