duminică, 7 august 2011

Moskova nu crede in lacrimi...eu cred in Bucuresti...

Am revazut cu mult drag, acum cateva ore, un film care...nu, nu voi spune ce-mi dicta maestrul Potra, tatal nu fiul, acum foarte multi ani...cand avea rubrica permanenta la "Cinema" -ul revistei Ecaterinei Oproiu..."Trebuie sa traiesti acolo si sa iubesi in acelasi timp o rusoaica pentru a intelege Moskova..."


Mama Natasei (devenita Nathalie dupa "fuga" peste granita) era nascuta pe 21 august, avea ochi albastri si ma iubea (dar in alt registru) cel putin la fel cat fiica ce avea sa se sinucida la Paris...semana izbitor de bine cu Ludmila Gurcenco si mi-a lasat ca amintire o potcoava micuta...(spasiva Nadia !)


De la Nathalie am amintirea parfumului "Diorissim" cumparat de la "coada calului" de langa Universitate, serile cand ascultam pe aceeasi banca din parcul Ioanid cantecele aduse de rebelul "Medelin" Voicu, muzica "disco" din Clubul "A" si dorul de facultatea de pe strada Edgar Quinet...Nu mai traieste de mult pointerul superb ce ne insotea plimbarile din cartierul "taiat" de strada Eminescu...Traieste si poate depune marturie ca spun adevarul, doamna D.B. pe care am zarit-o trecand pe strada Popa Nan acum cateva zile...mi-a fost dor de Bucuresti... de acel Bucuresti...scriu asta si pentru Nathalie si pentru Nadia...poate si pentru Odin, pointerul...

Mi-ar fi placut sa ma plimmb pe strada Arbat din centrul Moskovei sau pe bulevardul Dacia, cu Nathalie, ori cu Nadia sau Odin...

Cateodata, visele pot fi aevea...







la revedere...ne vedem la clubul de pe strada Blanari...