luni, 4 iulie 2011

PARINTII COPIILOR MEI

11 Februarie 1978.

2 comentarii:

  1. Ce mustăţi năstruşnice! ce tineri eraţi!! şi chiar! ce podoabă capilară aveaţi! :)) amândoi, dar mai ales dumneavoastră! şi mai era şi creţ pe deasupra!
    nu pot să nu observ că tatăl meu încă mai trăia în acea lună, de fapt a trăit până pe 31 dec din '78....ce amintiri...iar eu aveam...ăăă, doişpce ani! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Mustatile "nastrusnice" aveau 24 de ani, iar trandafirii erau tinuti la piept de brate ce aveau 19 ani...Dumnezeu sa-l odihneasca pe taticul tau ce ti-a spus "La revedere !" odata cu anul ce pleca...
    Da, eram tineri...mai ales...sti replicile lui Marin Moraru si Vasile Nitulescu din "Toamna bobocilor"...
    Multumesc Flori de 12 ani...atunci si eu credeam ca muzica poate fi hrana sufletului, dar mai apoi am aflat ca "tonul face muzica"...

    RăspundețiȘtergere