ELEONORE POSLUSCHNIK.

A doua sotie a bunicului din Germania, s-a numit Eleonore.

recasatorit in plin razboi, cu o domnisoara cu aproaoe 20 de ani mai tanara, bunicul avea sa aiba cu aceasta nemtoaica tot din Bucucovina, inca patru copii: Heintz, Lili, Renate si Edith. In casa din Wurtzburg a Edith-ei aveam sa o cunosc in 1993 pe "Tante Leni". Acum o batranica ca o zvarluga, inimoasa si vrednica, bunica din Ludwigsburg avea sa ne primeasca cu bratele deschise...inclusiv pe mama mea, care nu s-a impacat niciodata cu ideea ca acea domnisoara cu doar cativa ani mai in varsta (Wie alt bist du?
Cat de in varsta esti tu? - echivalentul romanescului "Cati ani ai? " ) avea sa-i fie noua mama...drept pentru care, cu prima ocazie, i-a pus ligheanul cu rufe in cap...nemteste, dar atat de romaneste...
Acum insa au ras, au glumit si-au amintit de Romania, Regele Carol al II-lea, Elena Lupescu,...au varsat lacrimi si mi-au spus unde e un "Friedhof" (cimitir) in care bunicul isi doarme somnul de veci...am gasit cimitirul si dupa ce am privit roata... ceva m-a dus direct la piatra pe scria Viktor Posluschnik..." Tu Nelu, ti-ai gasit bunicul din prima ...Te-a chemat sangele lui..." mi-a spus in cea mai curata limba romana cu accent bucovinean, desi noi eram convnsi ca nu mai stie o boaba romaneste dupa 55 de ani...
A murit linistita acum catva ani, la peste 95 de ani...nu a fost inmormantata langa sotul ei...pe deaspra cimitirului trece acum o autostrada, iar la nemti nu e obiceiul deshumarii osemintelor si reinhumarea acestora dupa o noua sfintire..