Una, nascuta in lagarul american de la Stuttgart. Cealalta, in cel romanesc de langa Oradea. Vina? Parintii s-au iubit.
Una, si-a crescut copiii curat, cu demnitate si dragoste...fiica ei traieste acum in "lagarul american"...
Cealata si-a crescut fiica curat, cu demnitate si dragoste...fata ei traieste acum in "lagarul bucurestean"...
Baiatul a ramas in Prahova, aproape de parinti si Ploiesti...
Cine e de vina pentru toate acestea ? O spune Guess Who: "Nu ne-am nascut in locul potrivit "...C.D.-ul va las sa il ascultati fiecare pe limba lui...
priviri dulci...
RăspundețiȘtergereMultumesc...Semanam toti trei la ochi cu mama...
RăspundețiȘtergererenumitele fundite...
RăspundețiȘtergerelibertatea o găsim în suflet, apoi o putem manifesta pretutindeni.
RăspundețiȘtergereochi de copil - visul infinitului, aici încărcat de praful nevăzut al timpului. gândul mă duce către nişte poze de-ale tatălui meu, ploieştean şi el, de când era tinerel...
amintirile frumoase, mai ales pozele, imagistica în genere, sunt foarte aproape de fiinţa noastră sensibilă. nu degeaba ochilor li se spune fereastra sufletului.
Flipi...tu scri atat de frumos...mi-ar fi placut sa iti cunosc tatal...poate chiar il stiu de prin urbe...sau urbanism...da, ochii chiar sunt fereastra sufletului...( stiu bine asta...in afara arhitectilor, am si un baiat medic...)...dupa cum ti copilul in brate cred ca e fetita... sa-ti traiasca !
RăspundețiȘtergere